Tulburarile alimentare sunt mai raspandite decat avem multi dintre noi impresia, gravitatea lor variind de la persoana la persoana.

O persoana care sufera de o tulburare alimentare poate fie sa manance in mod excesiv, fie sa se infometeze, oscilatiile in greutatea corporala fiind un prim semn al unei astfel de afectiuni.

Nu doar anorexia si bulimia sunt tulburari alimentare, in aceasta cateogie intrand si mancatul haotic, obicei de care sufera numeroase femei, indiferent de varsta.

Ce inseamna sa mananci haotic

Tulburarea alimentara manifestata prin mancatul haotic este un precursor al bulimiei sau al anorexiei. Practic, se manifesta prin momente in care o persoana mananca excesiv de mult si slab calitativ, urmate de momente in care face, practic, foamea. Daca, spre exemplu, dimineata, in drum spre munca, iti cumperi trei-patru produse de patiserie si un chec de mici dimensiuni si le mananci pe toate odata este un semn ca alimentatia ta este haotica.

Daca ai in fata o tableta de ciocolata si o mananci pe toata odata, iar apoi te simti vinovata de ceea ce ai facut, se prea poate sa suferi de aceasta forma incipienta de tulburare alimentare. Practic, nu stii cand sa te opresti, simti ca nu te poti opri si apoi ai remuscari pentru ceea ce ai facut. Simti ca te-ai ingrasat, motiv pentru care refuzi sa mai mananci o perioada lunga de timp, in speranta sa compensezi acea masa nesanatoasa.

Cei care obisnuiesc sa manance astfel sufera de fluctuatii in greutatea corporala, iar momentele in care consuma aceste alimente sunt, de cele mai multe ori, private, fara prezenta altei persoane. Daca obisnuiesti sa mananci mult cand esti singura si chiar te feresti de oameni, ti-e teama sa nu te prinda cand mananci o tava de prajituri deodata, ar trebui sa-ti reevaluezi alimentatia, dar si starea de spirit, caci acest tipar in alimentatie se dezvolta pe fond nervos, emotional.

Pentru a depasi aceasta problema, este nevoie, adesea, de consiliere psihologica. In unele cazuri, aceasta trebuie sa fie de specialitate, venita din partea unui psihoterapeut. Pe de alta parte, sunt persoane care reusesc sa-si evalueze propria viata, propriile nemultumiri si sa-si dea seama de unele singure de problemele pe fondul carora mananca in mod haotic. Poate fi vorba de nemultumiri pe plan profesional, pe sentimentul de incapacitate intelectuala, sau poate fi vorba de frustrari sentimentale, de respingere de catre cineva iubit sau de esec in dragoste. Abia dupa ce rezolvi problema de fond, poti rezolva si tulburarea alimentara.

Anorexia

Anorexia nervoasa consta intr-o tulburare de alimentare cu implicatii fizice si emotionale. Cum iti dai seama ca suferi de anorexie nervoasa din punct de vedere al cifrelor indicate de cantar? Ei bine, greutate corporala este mai mica decat 85% din greutatea standard corespunzatoare inaltimii.

Un calcul simplu este cel al indicelul de masa corporala, greutatea raportata la inaltime. Persoanele care au indicele de masa corporala (IMC) cuprins intre 18,5 si 24,9 au o greutata normala in raport cu inaltimea. Cei care au mai putin de 18,49 sunt subponderali, in timp ce un IMC de 17sau chiar mai mic indica o greutate corporala specifica anorexicilor.

Pierderea drastica in greutate este specifica unei persoane care sufera de anorexie, iar scaderea in numarul de kilograme are loc rapid, prin infometare si, adesea, folosirea laxativelor.

Persoanele anorexice sunt, totusi, obsedate de mancare, considerand o masa cantitativ normala (de exemplu, un piept de pui la gratar si o salata verde) un adevarat exces alimentar. Ele se pot rezuma la a manca o jumatate de mar la o singura masa si oricum, si in aceste conditii, sunt marcate de un puternic sentiment de vinovatie.

Exista si o puternica deformare a imaginii personale. O persoana anorexica,indiferent cat de slaba este, cand se va uita in oglinda se va vedea grasa.

Printre alte simptome ale anorexiei se numara si caderea parului, ruperea unghiilor, ingalbenirea pielii, hipersensibilitate la frig, constipatie in lipsa laxativelor, letargie, lipsa menstruatiei la femei. Pe termen lung, o persoana anorexica se expune anemiei, pierderii densitatii osoase si fragilizarii oaselor, lezarii tesutului cardiac, functionarii deficitare a mai multor organe si chiar riscului de deces.

Diagnosticarea anorexiei are loc, in primul rand, prin cantarirea persoanei si raportarii greutatii corporale la inaltimea pe care o rare. Daca greutatea este mai mica decat 85% din greutatea standard corespunzatoare inaltimii, atunci persoana in cauza este declarata medical anorexica. Tratamentul consta in medicamentatie, pentru a oferi organismului nutrientii de care are nevoie, dar si in consiliere psihologica obligatorie.

Bulimia

Bulimia este precedata de mancatul haotic, intre 80-95% din persoanele suferinde de bulimie fiind femei, majoritatea adolescente si tinere.

Mancatul excesiv, adesea pe ascuns, si vomitatul mancarii sunt simptome ale bulimiei, urmate de folosirea laxativelor si de efectuatul de exercitii fizice in mod excesiv. Pe plan psihologic, persoanelor bulimice le este rusine de ceea ce fac, atat in privinta mancarii, cat si a folosirii medicamentelor laxative sau de slabit, motiv pentru care isi tin secret aceasta tulburare.

Spre deosebire de anorexici care sunt mai slabi decat ar trebui, persoanele bulimice au fie o greutate corporala normala sau sunt usor plinute, in raport cu inaltimea. Insa manifesta o temere imensa de a se ingrasa si se considera, oricum, mult mai grase decat sunt. Practic, imaginea corporala despre sine este distorsionata.

Sufera de depresie, dar si de uscaciune cronica la nivelul gatului. Au smaltul dintilor deteriorat din cauza acidului gastric pe care il elimina in sesiunile de vomitat. Totodata, glandele salivare din zona obrajilor sunt umflate, au arsuri pectorale, constipatie, sufera de deshidratare, iar ciclul menstrual este neregulat.

Diagnosticarea bulimiei este, insa, mai dificila decat in cazul anorexiei, unde greutatea corporala poate dezvalui totul. Un medic poate trece cu vederea bulimia daca persoana cu greutate normala sau usor supraponderala il minte in ceea ce priveste obiceiurile sale alimentare. Totusi, analizele medicale si un consult psihologic poate da de gol o persoana bulimica. La fel ca in cazul anorexiei, tratamentul medical trebuie sa fie completat, in mod obligatoriu, cu tratament psihologic, dar si cu o supraveghere continua a pacientului care este adesea expus riscului de recidiva.

sursa: lyla.ro