Poveste despre mafia retrocedărilor / Miza: un teren ocupat abuziv de UZUC (III)

Observatorulph.ro publică astăzi ultimul episod din povestea incredibilă a unui ploieştean stabilit în SUA, scrisă chiar de el, după ce a încercat să recupereze un teren ocupat abuziv de UZUC, companie patronată de Ştefan Vuza, unul dintre cei mai bogaţi români din Top 300 Capital. Astăzi vă prezentăm modul în care terenul respectiv a fost pus gaj de UZUC pentru contractarea unui împrumut de la ING, deşi, potrivit legislaţiei actuale, nicio proprietate care face obiectul unui litigiu nu se poate transforma în garanţie imobiliară. Şi, totuşi, acest lucru se întâmplă la Ploieşti, un oraş în care justiţia se face în funcţie de interese...
In timp ce se judeca recursul la suspendarea dosarului, la data de 22.12.2009 conducerea UZUC a contractat un imprumut in valoare de aproximativ 1.600.000 Euro de la sucursala Prahova a bancii ING, oferind drept garantie o ipoteca asupra unui teren care incorpora si terenul in litigiu. Dat fiind ca asupra unui imobil aflat in litigiu nu se poate constitui o ipoteca decat in cazul in care se asuma litigiul respectiv, asadar, dat fiind ca in mod normal nu se putea incheia aceasta ipoteca fara ca ING sa-si asume litigiul respectiv, conducerea UZUC a recurs si ea la un subterfugiu (nu chiar legal) declarand prin intermediul directorului general, Iancu Ioan Corneliu, aceeasi persoana care de ani de zile semna intampinarile si precizarile UZUC in dosarul de revendicare in care UZUC este parat, faptul ca terenul respectiv nu este grevat de niciun litigiu! (acest act cade, intre altele, sub incidenta art. 292 Cod penal, dar, daca la Judecatoria Ploiesti o „mica” masluire a adevarului nu constituie un fapt de natura penala, in ciuda prevederilor clare a Codului penal, desigur ca nici un fals in declaratii infaptuit de catre conducerea unei societati nu poate fi considerat un fapt ce cade sub incidenta prevederilor legii penale – nu prin prisma justitiei prahovene, in orice caz[1]). De remarcat este faptul ca, in felul asta UZUC a impuscat doi iepuri dintr-o lovitura: a incasat aproximativ 1,6 Mil Euro si, la scadenta ipotecii, se va debarasa de terenul pe care altfel risca sa-l piarda in instanta.
-         Luand cunostinta de aceasta ipoteca, la inceputul lui 2010 am solicitat inscrierea de catre OCPI a litigiului din 2005 in cartea funciara, si – in baza art. 581 Cod proc. civila – am intentat o actiune de ordonanta presedintiala, prin care solicitam ca, luandu-se la cunostinta faptul ca UZUC intentiona sa instraineze un imobil aflat in litigiu, ca si faptul ca litigiul meu, inceput in 2005, avea precedenta fata de ipoteca din 2009, sa se ordone ca acest teren sa nu poata fi instrainat pana la rezolvarea definitiva si irevocabila a dosarului de revendicare[2]. O asemenea actiune se rezolva „de urgenta si cu precadere”,  potrivit dispozitiilor procedurale, insa si de data asta la Judecatoria Ploiesti, dintr-o coincidenta cu care deja am inceput sa ma obisnuiesc, am avut parte de un judecator care a interpretat Codul de proc. civila intr-un mod „original” si care nu prea are nimic de-a face cu spiritul legii: dupa tergiversari si acordari de termene deosebit de lungi in raport de prevederile legale, la mai mult de 3 luni de cand am demarat aceasta actiune de ordonanta presedintiala, prin decizia nr. 7891/14.06.2010 Dna. Judecator Costache Ivanov Cristina a respins actiunea mea fara ca macar sa judece fondul si dovezile de necontestat depuse la dosarul cauzei, utilizand un artificiu aparent legal, respectiv faptul ca puteam sa fac o actiune de sechestru judiciar (art. 598 Cod proc. civila). Binenteles ca motivatia n-are niciun merit, petitionarul avand dreptul de a exercita orice modalitate legala de plangere pusa la dispozitie de Codul civil si Codul de proc. civila: in fapt, prin hotararea data, Dna. Judecator Costache Ivanov mi-a incalcat dreptul meu constitutional la acces liber la justitie, ceea ce iarasi ar fi o imprejurare ce ar cade cel putin sub incidenta art. 246 Cod penal (Abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor) si art. 249 Cod penal (Neglijenta in serviciu), dar – cum am mai spus – acest modus operandi pare a fi normal la Judecatoria Ploiesti.
-         Povestea nu se opreste insa aici: deosebit de instructiv este de urmarit traseul banilor. De ce a avut nevoie UZUC, o societate care in 2008 a realizat un profit net de peste 8 Mil lei si in 2009 un profit net de peste 9 Mil lei, sa ia un imprumut de 1,6 Mil Euro, ipotecandu-si terenul si prin aceasta riscand o diminuare a patrimoniului, in detrimentul actionarilor minoritari? Poate raspunsul sa-l dea urmatorul fapt: la randul sau, UZUC a acordat un imprumut de aproximativ 1,6 Mil Euro catre... Caromet Caransebes. Se constata asadar ca o societate pe actiuni se imprumuta in schimbul unei ipoteci, in paguba actionarilor minoritari, si acorda un imprumut in aproximativ acelasi cuantum catre o alta societate pe actiuni. Ce este interesant este faptul ca, in cazul ambelor societati (UZUC si Caromet) actionarul majoritar este acelasi: A1 Impex, al carui proprietar este SCR, al carui proprietar este... Dl. Stefan Vuza.
Ar fi interesant de vazut daca banii n-au parasit cumva Caromet-ul, daca nu cumva or fi ajuns, dupa atatea miscari, pana in buzunarul personal al Dlui. Vuza... dar ma indoiesc ca Dl. Vuza ar fi de acord sa ne povesteasca despre ceea ce nu am reusit (inca) sa deslusim referitor la acest joc de „uite popa, nu e popa” (uite banii, uite-i ca nu-s)
Daca va considerati victime ale sistemului judiciar nu ezitati sa ne scrieti pe adresa redactie@observatorulph.ro.
P.S. Dacă cei care se consideră lezaţi de scrisoarea cititorului nostru ne pot trimite punctul de vedere pe adresa redacţiei..

[1] Aceasta declarative a fost facuta la 22.12.2009 in fata notarului Minea Octavian din Ploiesti.

[2] Dosarul nr. 6175/281/2010 pe rol la Judecatoria Ploiesti