Aurul ochiul dracului / Îşi lasă sora pe străzi pentru un pumn de bijuterii

O pensionară din Ploieşti este pe cale să-şi piardă apartamentul şi bruma de avere pe care o are în urma unei decizii judecătoreşti, considerată de femeie, abuzivă şi nedreaptă. Camelia Ionescu este nevoită acum să-şi despăgubească fraţii şi surorile cu aproape două miliarde de lei, în urma unui proces care a durat mai bine de opt ani de zile. Miza acestui proces: 800 de grame de aur şi un apartament în centrul Ploieştiului.

Totul a început în 2001, an în care tatăl Cameliei a decedat. Din acel moment, între cei patru fraţi, trei fete şi un bărbat a început lupta pentru avere. Povestea Cameliei Ionescu pare ruptă dintr-o telenovelă. „Părinţii mei naturali s-au despărţit în 1950. În urma divorţului, eu împrună cu fratele meu am rămas la tata iar celelalte două surori au rămas la mama. Tata s-a recăsătorit la puţină vreme cu o văduvă din Bucureşti. După moartea mamei mele vitrege eu şi fratele meu, Adrian Puţaru am rămas să avem grijă de tata. După ce a murit şi tata a început scandalul. Fratele meu s-a aliat cu surorile mele şi mi-au deschis un proces prin care îmi cereau să împart cu ei bunurile rămase de la tata. Imi cer absolut tot, de la lenjerie de pat şi pahare de cristal până la bijuterii din aur.” Povesteşte Camelia Ionescu.

Evreul Stănescu

Bijuteriile din aur reprezintă de fapt miza cea mare, aur despre care Cameilia susţine că nu a existat niciodată. „Fratele şi surorile mele au adus în instanţă martori mincinoşi care au declarat că au văzut bijuteriile şi aurul dentar în casa tatălui meu. Ei spun că acest aur ar porveni de la Anton Stănescu,fostul soţ al mamei mele vitrege. Nu ştiu cum de declaraţiile acestor martori au fost laute în considerare atâta vreme  cât aceştia nu l-au cunoscut niciodată pe Anton Stănescu, el fiind mort încă din anii 50. Mai mult, au mers atât de departe cu  minciuna încât au spus despre bietul om că a fost un bijutier evreu, în condiţiile în care eu am toate carnetele de muncă ale fostului soţ al mamei mele vitrege. În acest documente scrie negru pe alb că a fost tipograf şi brutar. De unde au venit ei cu ideea că este evreu, dacă pe el în chema Stănescu, un nume cât se paote de românesc. O altă dovadă că fratele şi surorile mele nu au dreptate este şi declaraţia confuză pe care tot martorii au dat-o în timpul diferitelor şedinţe de judecată. Când au văzut că am documente prin care dovedec că Anton Stănescu nu a fost bijutier şi nici evreu, martorii s-au răzgîndit brusc şi au schimbat povestea. Au scos-o pe mama mea vitregă, fiică de bijutier şi mare moştenitoare a unei cantităţi impresionante de aur dentar şi bijuterii. Nu au venit cu nicio dovadă, cu niciun act, doar cu poveşti confuze. Cu toate acestea judecătorii le-au dat dreptate şi m-au obligat pe mine să-mi despăgubesc fratele şi suroriile.” susţine Camelia.

Bătaie pe damigene şi pe dinţii din aur

Conform deciziei judecătorilor, Camelia Ionescu trebuie să-şi despăgubească fratele şi surorile cu suma de un miliard şase sute de milioane de lei, contravaloarea bunurilor pe care se presupune că bătrânul le-ar fi avut. Lista este extrem de lungă şi cel puţin hilară: 16 lenejerii de pat, 40 de bucăţi de  mileuri din macarme, trei plapumi de mătase, bumobonieră, două damigene de 50 de litri, două haine de piele, paltouri de masă, şase vaze din cristal, o vitrină, patru bibeloruri, şase scaune tapiţate şi lista se sfârşeşte cu 800 de grame de aur. „Dacă tatăl meu ar fi avut atâta aur, ar mai fi trăit el într-un apartament vechi de bloc? Cum putea el să aibă în casă aproape un kilorgram de aur pe vremea comuniştilor. Şi chiar dacă l-ar fi avut, l-ar fi arătat el oricui i-ar fi intrat în casă?. Era o adevărată crimă să deţi o asemenea cantitate de aur înainte de 89. Nu există niciun act, nicio dovadă care să susţină afirmaţiile marotrilor aduşi de surorile mele.” Sun întrebări care rămân fără răspuns şi care nu au fost luate în considerare de judecători. Prin urmare, Camelia Ionescu este obligată să-şi vândă apartamentul în care locuieşte acum pentru a face rost de suma necesară despăgubirii. Singurul venit al familiei Ionescu este pensia Cameliei. În plus, după moarte fiicei sale, Camelia Ionescu a rămas şi singurul sprijin al nepotului său minor.