tabara refugiti

Patru voluntari din România au lucrat în taberele de refugiaţi din Grecia. La întoarcerea în ţară, au prezentat mărturiile cutremurătoare ale oamenilor care au fugit din infernul sirian. Poveştile par decupate din filme: copii martori muţi la moartea părinţiilor şi puhoaie de oameni care au riscat să îşi piardă viaţa pe mare pentru a scăpa din calea războiului.

Imagini filmate în tabăra Kalochori din Grecia, la sfârşitul lunii iulie, îi arată pe refugiaţii din Siria care au ajuns aici. Au venit pe mare şi au lăsat în urmă aproape tot. O familie a strecurat în bagaje ceva ce le aminteşte de trecutul fericit: un instrument tradiţional.

Oana Mîndruţ, voluntar: „Abu Rabi se numea tatăl, iar cei doi băieţi Rudi şi Rabi. A fost impresionantă povestea lor pentru ca ei de fapt cântau la un fel de mandolina, un instrument, şi spuneau cu lacrimi în ochi că este singurul lucru pe care şi-l aduc aminte şi este legătura lor, conexiunea cu Siria.”

Casa Alep, Siria, a fost bombardată, iar mama copiilor murit. Este un episod despre care nu au puterea să vorbească în faţa camerelor. Chiar şi aşa au păstrat speranţa că, la un moment dat, lucrurile se vor schimba în bine.

Fost refugiat, translator de limba engleză: „Este interesant să vezi cum această familie trăieşte şi simte diferit de ceilalţi refugiaţi. De aceea am fost şi atras de povestea lor. Par mai optimişti, mai plini de speranţe.”

Unii copii s-au născut în aceste tabere de refugiaţi din Grecia. O astfel de poveste impresionantă a întâlnit Ionuţ Ursu, student şi voluntar. În vară, el a decis să-i ajute pe refugiaţi.

Ionuţ Ursu, voluntar: „Este un copil de aproximativ şase kilograme, încă nu i-a dat un nume, dar născut în tabără. Povestea foarte dureroasă este că mama a mers pe mare foarte mult timp şi a mers cu răni, cu schije.”

Impresionată de poveştile refugiaţilor a fost şi Alina Petcu, care a decis să demisioneze dintr-o funcţie importantă în domeniul financiar pentru a fi voluntar.

Alina Petcu, voluntar: „A apărut o fotografie a lui Alan Kurdi dacă vă amintiţi, băieţelul acela... Decizia mea era deja luată. Chiar pe trei septembrie cred că mi-am depus eu demisia. Ştiam statistici, ştiam cifre. Acolo primul şoc când am ajuns a fost să văd că statisticile au şi ochi.”

Condiţiile din taberele de refugiaţi din Grecia au fost imortalizate de patru voluntari români, iar fotografiile lor au fost expuse la Cazinoul din Cluj-Napoca.

sursa: digi24.ro