Rusia este o ţară aproape încercuită de pământ, cu acces dificil la mare, iar acest lucru defineşte cel mai mult strategia ei geopolitică, de a se lupta să îşi împingă frontierele către Vest, arată analistul american George Friedman, directorul grupului de analiză Stratfor, într-un articol Forbes. De aceea, arată el, Rusia se aseamănă mai degrabă cu Sparta, nu cu Atena, dacă e să privim spre modelele antice de dezvoltare. O naţiune care îşi trage puterea nu din bogăţie, ca Vestul, ci din efortul de a depăşi greutăţile şi vulnerabilităţile cu care se confruntă, este mai unită, iar din geografia ei simplă poate să reiasă de fapt pericolul pentru Occident, oricât de prost i-ar merge economia, consideră Friedman.

Analistul american George Friedman priveşte strategia Rusiei lui Putin şi intenţiile sale prin prisma a 10 hărţi care îi explică geopolitica, într-o analiză pentru Forbes.

Americanul arată că cea mai importantă caracteristică a Rusie este că este prinsă între pământuri aproape complet. Peninsula europeană este înconjurată din trei laturi de Marea Baltică, Marea Nordului, Oceanul Atlantic, Marea Mediterană şi Marea Neagră. Diviziunea faţă de Rusia se vede pe hartă, dacă trasăm o linie de la Sankt Petersburg la Rostov pe Don. Linia aproape coincide cu graniţa de est a ţărilor baltice, Belarusului şi Ucrainei.

Pe hartă se vede că există foarte puţine zone ale Europei care să fie mai departe de 650 de kilometri de mare. De cealaltă parte, cea mai mare parte a Rusiei se află între pământuri. Oceanul Arctic este departe de centrele demografice ale Rusiei, iar puţinele porturi care există acolo nu sunt folosibile iarna.

Mai mult, Europa controlează accesul Rusiei la oceane, mai arată George Friedman. Rusia europeană are trei puncte prin care poate accesa comerţul maritim internaţional: prin Marea Neagră şi strâmtoarea Bosfor – o rută controlată de Turcia care poate fi uşor blocată, prin apele Danemarcei, de la Sankt Petersburg – şi acest pasaj este uşor blocabil, şi prin Oceanul Arctic, pe la Murmansk, trecând printre Groenlanda, Islanda şi Marea Britanie.

Punctele de acces al Rusiei la mare. Sursa: Forbes.

Accesul unei ţări la mare poate influenţa foarte mult puterea ei economică şi politică. În timpul Războiului Rece, forţele aeriene ale Norvegiei, Scoţiei şi Islandei, dublate de câteva nave, au lucrat pentru a bloca accesul Rusiei la mare, iar acest lucru demonstrează vulnerabilitatea Rusiei.

Frontiera Vestică, importanţă critică pentru Rusia

Trei hărţi arată bine realitatea Rusiei. Populaţia Rusiei este concentrată de-a lungul frontierei sale vestice cu Europa şi la frontiera sudică cu Caucazul (regiunea dintre Marea Neagră şi Marea Caspică). Siberia este slab populată, iar râurile şi infrastructura se îndreaptă către Vest.

Densitatea populaţiei Rusiei. Sursa: Forbes.

Inima agriculturii Rusiei se află în sud-vest. Nordul Rusiei nu poate susţine agricultura, ceea ce face din frontiera Rusiei cu Ucraina şi pe cea din Caucaz şi Asia Centrală vitală. Ca şi la populaţie, vestul şi sudul sunt cele mai productive zone agricole ruseşti.

Zonele dezvoltate agricol. Sursa: Forbes.

 

Importanţa acestor două regiuni – vestul şi sudul – se poate vedea şi din infrastructura de transport a Rusiei. Căile ferate rămân critice în Rusia, iar ele sunt orientate către Vest şi către fostele republici sovietice. Doar două rute leagă Rusia europeană de regiunea maritimă de la Pacific, iar Siberia este aproape izolată, arată analistul american.

 

 

Infrastructura feroviară. Sursa: Forbes.

Toate aceste hărţi arată că nucleul Rusiei se găseşte în aceste zone, iar celelalte regiuni de la Est şi dinspre Asia reprezintă periferia.

Rusia şi-a pierdut zona-tampon cu Vestul

Fiind o putere terestră, Rusia este vulnerabilă, fiind situată în câmpia Europeană, cu puţine bariere naturale care să o apere de inamicii de la vest. La est de Munţii Carpaţi, câmpia o ia către sud, iar poarta Rusiei este deschisă, arată Friedman. La asta se adaugă faptul că Rusia are râuri puţine, ceea ce face transportul intern să fie dificil şi reduce eficienţa economică.

Topografia Rusiei. Sursa: Forbes.

De aceea, strategia Rusiei este să îşi mute frontiera cât mai la vest posibil. Ţările europene din prima linie de Est – balticele, Belarus şi Ucraina – pun la dispoziţie Rusiei adâncimea din care Rusia îşi poate proiecta puterea şi prezintă oportunităţi economice.

Înainte de Primul Război Mondial, în 1914, Rusia arăta astfel:

Atunci, Rusia a absorbit prima linie de ţări şi câteva din linia a doua, cum ar fi România şi mare parte din Polonia. Când a fost atacată de Germania şi de Imperiul Austro-Ungar, aceste cuceriri i-au permis să reziste uşor şi să se extindă până în 1917.

În al Doilea Război Mondial, în 1941, când Germania a atacat din nou Rusia, penetrarea a fost extremă, nemţii ajungând să controleze aproape tot teritoriul cucerit de ruşi în Peninsula Europeană şi înaintând spre est şi sud, către Caucaz. Rusia a învins atunci prin mărimea şi duritatea armatei sale.

De aceea, la finalul războiului, strategia Rusiei a fost să îşi împingă graniţele cât mai departe către Vest. S-a extins la nivel maxim, până când URSS s-a rupt, ajungând să controleze ţările din frontul al doilea şi estul Germaniei.

Versiunea Beta

 

 

77 comentarii 19650 afişări

 

 

Zece hărţi care explică STRATEGIA RUSIEI

Publicat la: 27.02.2016 19:07 Ultima actualizare: 27.02.2016 20:14

 

 

Rusia este o ţară aproape încercuită de pământ, cu acces dificil la mare, iar acest lucru defineşte cel mai mult strategia ei geopolitică, de a se lupta să îşi împingă frontierele către Vest, arată analistul american George Friedman, directorul grupului de analiză Stratfor, într-un articol Forbes. De aceea, arată el, Rusia se aseamănă mai degrabă cu Sparta, nu cu Atena, dacă e să privim spre modelele antice de dezvoltare. O naţiune care îşi trage puterea nu din bogăţie, ca Vestul, ci din efortul de a depăşi greutăţile şi vulnerabilităţile cu care se confruntă, este mai unită, iar din geografia ei simplă poate să reiasă de fapt pericolul pentru Occident, oricât de prost i-ar merge economia, consideră Friedman.

 

  •  

Analistul american George Friedman priveşte strategia Rusiei lui Putin şi intenţiile sale prin prisma a 10 hărţi care îi explică geopolitica, într-o analiză pentru Forbes.

Americanul arată că cea mai importantă caracteristică a Rusie este că este prinsă între pământuri aproape complet. Peninsula europeană este înconjurată din trei laturi de Marea Baltică, Marea Nordului, Oceanul Atlantic, Marea Mediterană şi Marea Neagră. Diviziunea faţă de Rusia se vede pe hartă, dacă trasăm o linie de la Sankt Petersburg la Rostov pe Don. Linia aproape coincide cu graniţa de est a ţărilor baltice, Belarusului şi Ucrainei.

 

 

Pe hartă se vede că există foarte puţine zone ale Europei care să fie mai departe de 650 de kilometri de mare. De cealaltă parte, cea mai mare parte a Rusiei se află între pământuri. Oceanul Arctic este departe de centrele demografice ale Rusiei, iar puţinele porturi care există acolo nu sunt folosibile iarna.

Mai mult, Europa controlează accesul Rusiei la oceane, mai arată George Friedman. Rusia europeană are trei puncte prin care poate accesa comerţul maritim internaţional: prin Marea Neagră şi strâmtoarea Bosfor – o rută controlată de Turcia care poate fi uşor blocată, prin apele Danemarcei, de la Sankt Petersburg – şi acest pasaj este uşor blocabil, şi prin Oceanul Arctic, pe la Murmansk, trecând printre Groenlanda, Islanda şi Marea Britanie.

Punctele de acces al Rusiei la mare. Sursa: Forbes.

Accesul unei ţări la mare poate influenţa foarte mult puterea ei economică şi politică. În timpul Războiului Rece, forţele aeriene ale Norvegiei, Scoţiei şi Islandei, dublate de câteva nave, au lucrat pentru a bloca accesul Rusiei la mare, iar acest lucru demonstrează vulnerabilitatea Rusiei.

Frontiera Vestică, importanţă critică pentru Rusia

Trei hărţi arată bine realitatea Rusiei. Populaţia Rusiei este concentrată de-a lungul frontierei sale vestice cu Europa şi la frontiera sudică cu Caucazul (regiunea dintre Marea Neagră şi Marea Caspică). Siberia este slab populată, iar râurile şi infrastructura se îndreaptă către Vest.

Densitatea populaţiei Rusiei. Sursa: Forbes.

 

Inima agriculturii Rusiei se află în sud-vest. Nordul Rusiei nu poate susţine agricultura, ceea ce face din frontiera Rusiei cu Ucraina şi pe cea din Caucaz şi Asia Centrală vitală. Ca şi la populaţie, vestul şi sudul sunt cele mai productive zone agricole ruseşti.

Zonele dezvoltate agricol. Sursa: Forbes.

 

Importanţa acestor două regiuni – vestul şi sudul – se poate vedea şi din infrastructura de transport a Rusiei. Căile ferate rămân critice în Rusia, iar ele sunt orientate către Vest şi către fostele republici sovietice. Doar două rute leagă Rusia europeană de regiunea maritimă de la Pacific, iar Siberia este aproape izolată, arată analistul american.

Infrastructura feroviară. Sursa: Forbes.

Toate aceste hărţi arată că nucleul Rusiei se găseşte în aceste zone, iar celelalte regiuni de la Est şi dinspre Asia reprezintă periferia.

Rusia şi-a pierdut zona-tampon cu Vestul

Fiind o putere terestră, Rusia este vulnerabilă, fiind situată în câmpia Europeană, cu puţine bariere naturale care să o apere de inamicii de la vest. La est de Munţii Carpaţi, câmpia o ia către sud, iar poarta Rusiei este deschisă, arată Friedman. La asta se adaugă faptul că Rusia are râuri puţine, ceea ce face transportul intern să fie dificil şi reduce eficienţa economică.

Topografia Rusiei. Sursa: Forbes.

De aceea, strategia Rusiei este să îşi mute frontiera cât mai la vest posibil. Ţările europene din prima linie de Est – balticele, Belarus şi Ucraina – pun la dispoziţie Rusiei adâncimea din care Rusia îşi poate proiecta puterea şi prezintă oportunităţi economice.

Înainte de Primul Război Mondial, în 1914, Rusia arăta astfel:

 

Atunci, Rusia a absorbit prima linie de ţări şi câteva din linia a doua, cum ar fi România şi mare parte din Polonia. Când a fost atacată de Germania şi de Imperiul Austro-Ungar, aceste cuceriri i-au permis să reziste uşor şi să se extindă până în 1917.

În al Doilea Război Mondial, în 1941, când Germania a atacat din nou Rusia, penetrarea a fost extremă, nemţii ajungând să controleze aproape tot teritoriul cucerit de ruşi în Peninsula Europeană şi înaintând spre est şi sud, către Caucaz. Rusia a învins atunci prin mărimea şi duritatea armatei sale.

De aceea, la finalul războiului, strategia Rusiei a fost să îşi împingă graniţele cât mai departe către Vest. S-a extins la nivel maxim, până când URSS s-a rupt, ajungând să controleze ţările din frontul al doilea şi estul Germaniei.

Extinderea URSS până în 1991. Sursa: Forbes.

Această poziţie ideală pentru Rusia reprezenta o ameninţare pentru restul Europei, care împreună cu SUA aveau însă două mari avantaje: puteau să înconjoare Rusia şi să îi blocheze accesul la mare.

Cel mai important a fost că au creat un bloc comercial maritim care a generat profituri mult mai mari decât ale URSS, iar cursa înarmării care a urmat a reprezentat un cost insurmontabil pentru Rusia, fără să solicite atât de mult Occidentul, mai ales când preţurile la petrol s-au părbuşit, în anii ’80.

Acum, Rusia nu mai are nimic de pierdut

În prezent, graniţa Rusiei nu a mai fost atât de aproape de Moscova de foarte mult timp, pierzând controlul asupra ambelor linii de ţări din Peninsula Europeană. Vestul a absorbit ţările baltice în NATO, aducând Sankt Petersburg la câteva sute de kilometri de blocul nord-atlantic. Pentru a stabiliza situaţia, s-au luptat cu cecenii, au intervenit în Georgia şi au trimis trupe în Armenia.

Totuşi, după 1991, ţara-cheie pentru Rusia a reprezentat-o Ucraina, pentru că graniţa cu ea trecea prin inima agriculturii ruseşti, prin zonele cele mai populate şi prin nodurile de transport.

În actualul conflict cu Ucraina, Rusia presupune că europenii şi americanii au un scop dincolo de a crea un regim pro-occidental la Kiev. Din perspectiva lor, această zonă-tampon a fost pierdută, iar forţe ucrainene ostile Rusiei au înaintat lângă graniţa rusească.

Situaţia este precară pentru Rusia în acest moment, iar acest lucru înseamnă că lucrurile nu vor rămâne aşa în Ucraina, pentru că Rusia nu poate presupune că interesele Vestului în regiune vin din intenţii bune.

În acelaşi timp, Vestul nu poate presupune că Rusia, dacă ocupă Ucraina, se va opri aici. De aceea, ne aflăm în situaţia clasică în care două forţe presupun ce e mai rău una despre cealaltă. Totuşi, Rusia se află în poziţia mai slabă, arată Friedman.

Deşi Rusia s-a implicat în conflictul din Siria, pentru a-şi demonstra capabilităţile militare şi a câştiga atuuri împotriva Vestului, această operaţiune este periferică faţă de interesele Rusiei, pentru care frontiera de Vest şi Ucraina, precum şi sudul, în Caucaz, rămân principalele obiective.

Este clar că economia Rusiei, bazată pe exporturile de energie, o duce rău, din cauza prăbuşirii preţurilor la petrol, dar economia Rusiei a dus-o mereu rău. Asta nu a împiedicat-o să câştige Al Doilea Război Mondial.

Greutăţile îi unesc pe ruşi. De ce e Rusia mai degrabă Sparta, decât Atena

Tucidide făcea distincţia între Atena şi Sparta, arătând că Atena e mai apropiată de mare şi are un port excelent la Pireu, în timp ce Sparta nu era o putere maritimă. Atena era mult mai bogată decât Sparta, pentru că putea să facă comerţ internaţional mult mai uşor decât Sparta, înconjurată de pământuri.

De aceea, Atena era bogată, dar de aici reieşeau şi două defecte: luxul care corupe şi experienţa vastă care creează ambiguitate morală. De cealaltă parte, Sparta era mult mai săracă decât Atena, nu se baza pe comerţ, ci pe munca grea. Nu cunoştea lumea, dar avea un simţ robust al binelui şi răului.

Această distincţie s-ar putea face şi între Peninsula Europeană şi Rusia, consideră George Friedman. Europa îşi trage puterea din bogăţie, dar este predispusă şi la lupte interne. Rusia, deşi provincială, este mai degrabă unită şi îşi trage puterea din depăşirea dificultăţilor.

Nu prosperitatea îi uneşte pe ruşi, ci viziunea idealizată a loialităţii faţă de Mama Rusie, iar din acest punct de vedere există o falie adâncă între Europa şi SUA, pe de o parte, care folosesc prosperitatea ca pe o justificare a loialităţii, şi Rusia, unde loialitatea derivă din puterea statului şi din definiţia inerentă de a fi rus.

Sprijinul pentru naţiunea rusă rămâne puternic, în ciuda mulţimii de grupuri etnice din ţară.

Grupurile etnice din Rusia. Sursa: Forbes.

Toate acestea dau ruşilor o oportunitate. Oricât de prost le-ar merge economia, simplismul poziţiei lor geografice le dă capacitatea să îşi surprindă oponenţii şi poate că îi fac mai periculoşi, arată Friedman în concluzia analizei sale.

 

sursa: gandul.info