ecaterina caradja

Faptul că a fost „îngerul de la Ploiești“ a peste o mie de aviatori americani este doar o filă din spectaculoasa poveste de viață a prințesei Ecaterina Olimpia Caradja.


Cunoscută și cu numele de Princess Catherine Olympia Caradja, Ecaterina Olimpia Caradja s-a născut Creţulescu, la 28 ianuarie 1893, la București, oraș în care moare, 100 de ani mai târziu, pe 26 mai 1993. Nu înainte de a face din viața sa o poveste spectaculoasă. În America, prințesa a fost atât subiect de roman, cât și o celebră vedetă.

Destinul ieșit din comun al prințesei a început foarte devreme, când a fost răpită de tatăl ei, prințul Radu Crețulescu, la vârsta de 3 ani, şi ascunsă într-o mănăstire din Franța, după divorțul acestuia de Irina Cantacuzino.

Descoperită întâmplător de o mătușă, fetița a fost adusă în România și crescută de bunicul pe linie maternă, Gheorghe Grigore Cantacuzino, zis și Nababul, proprietarul a două palate din Prahova, Micul Trianon de la Florești și Castelul Cantacuzino de la Bușteni.

Școlită la instituţii de prestigiu din Anglia şi Franţa, la încheierea studiilor, tânăra prinţesă cunoştea cinci limbi străine.

Căsătorită cu prinţul Constantin Caradja, cu doi copii mici, Ecaterina fuge din calea Primului Război Mondial tocmai la Moscova, unde s-a angajat ca voluntar la un spital pentru bolnavi de tifos. A contactat şi ea boala, dar a scăpat ca prin minune.

Întoarsă în țară după război, s-a dedicat acţiunilor caritabile și a fost mamă pentru câteva mii de copii pe care îi adăpostea într-un orfelinat. În 1920 i s-a născut o a treia fată, însă pe primele două le pierde dramatic, din cauza unei boli și a unui cutremur.

Îngerul de la Ploiești

Devenită un simbol al filantropiei, prințesa își dovedește din nou umanitatea în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când România era aliată cu Germania nazistă. În august 1943, când câmpurile petroliere de la Ploieşti au fost bombardate, Ecaterina a cazat în spitale din oraș, dar și pe proprietatea sa, sute de soldaţi americani și britanici, căzuți prizonieri.

Americanii i-au dat numele de „Îngerul de la Ploieşti“ și „Mrs. Blue Cross“, datorită uniformei de asistentă în culorile albastru şi alb, cu care era îmbrăcată la spitalul la care îngrijea soldaţi. 

A fugit din România cu o barcă

Instituţiile de caritate ale prinţesei au ajuns pe mâinile comuniştilor, după 1949, iar Ecaterina a fost nevoită să fugă din ţară. Ajutată de singura sa fiică în viață, care era stabilită la Paris, în 1952, a plecat din România cu o barcă, pe Dunăre, trecând în Iugoslavia de atunci. 

În 1955, Ecaterina Caradja s-a stabilit în Statele Unite ale Americii, iar pentru mai bine de 35 de ani, statul Texas i-a fost a doua casă.

Pentru faptele ei şi pentru ajutorul dat soldaţilor americani, în ianuarie 1977, prinţesa româncă a fost recompensată cu Medalia de Onoare „George Washington”.

S-a întors în România după căderea comunismului și s-a mutat în vechiul orfelinat „Sfânta Ecaterina”. Aici l-a primit, la aproape 100 de ani, pe superstarul american Michael Jackson, cu prilejul concertului din 1992.

A murit la orfelinat, un an mai târziu, după un secol de viaţă și a fost înmormântată alături de bunica, mama şi cele două fiice pierdute. Din familia extinsă mai sunt în viaţă nepoata sa, prinţesa Brianna Caradja, şi doi strănepoţi.