lacul balbaietoarea

La mai bine de 58 de kilometri de Ploiești, departe de comunitate, pe teritoriul comunei Bătrâni, se află Lacul Bâlbâitoarea, o mlaștină unde s-au dezvoltat plante carnivore, dar și broaște și șopârle protejate de lege, în cadrul unui proiect care a atras o finanțare de peste 1,3 milioane de lei.

Cu siguranță, puțini sunt cei care știu de existența Lacului Bâlbâitoarea și, probabil, mult mai puțin știu legendele care circulă în jurul acestei zone. Din start trebuie spus că din comuna Bătrâni nu există nicio cale de acces auto spre Lacul Bâlbâitoarea, chiar dacă acesta se află situat pe teritoriul localității. Există o singură potecă, care duce spre mlaștina din pădure.

„Lacul este la o distanță de vreo șapte kilometri de centrul comunei. Singurele căi de acces în zonă cu autoturismele de teren sunt din Starchiojd ori prin Buzău, existând două drumuri forestiere”, ne-a explicat Gheorghe Necula, primarul comunei Bătrâni.

„Într-adevăr, pentru a ajunge la Lacul Bâlbâitoarea se trece prin Starchiojd către Chiojdul Mic, iar la intersecția căreia oamenii îi zic <Ultimul leu>, drumul se ramifică în două: spre Siriu și un alt drum spre zona numită Lacul Paltinul. Nu vorbim de Valea Doftanei și lacul de acolo, ci de o zonă unde s-ar fi prăbușit un munte și pe vremuri ar fi existat un lac, care ar fi secat. De aici, din zona asta, se face drumul forestier, care duce spre Lacul Bâlbâitoarea”, ne-a explicat Ahmed Gârbea, primarul comunei Starchiojd

Drumul este unul anevoios, indiferent de calea pe care urmezi să o alegi, iar dacă nu ai experiența drumețiilor și nici cunoștințe de orientare turistică te poți rătăci în orice moment. Singurii care știu drumul sunt localnicii mai în vârstă. Cei tineri chiar nu știu de existența unui astfel de lac.

Bătrânii însă povestesc că în jurul lacului au apărut tot felul de legende, pe care localnicii l-au denumit chiar „Lacul fără fund”. Se spune că, pe vremuri, un țăran ar fi încercat să treacă de pe un mal pe altul al lacului cu căruța, și n-ar fi mai ieșit de acolo, nici el, nici caii, dar nici atelajul hipo. De altfel, adâncimea lacului ar fi de peste 14 metri. Fiind zonă de turbărie, este periculos să te apropii prea mult de lac.

„Dacă te apropii prea mult și intri în stufăriș, simți cum te scufunzi cu pământ cu tot”, povestește tanti Maria, care a aflat toată povestea lacului de la bunicul ei.

„Seara, bunicul povestea că mulți și-au pierdut viața în lacul fără fund de la Bătrâni. Circulă tot felul de povești. Se spune chiar că doi tineri ar fi plecat din sat după lemne și nu s-au mai întors. De altfel, nimeni nu se încumetă să meargă până acolo”, ne-a povestit femeia, făcându-și cruce de trei ori, de parcă ar fi dorit să alunge vreun blestem. Că, la țară, poveștile spuse la focul sobei rămân în sufletul oamenilor mai ceva dacă ai citi o carte, ne-a spus oftând bătrâna.


Bani europeni pentru protejarea broaștelor, șopârlelor și florii carnivore

Științific vorbim, zona este una protejată, Lacul Bâlbâitoarea din Bătrâni fiind inclus în Siturile Natura 2000, un proiect amplu de conservare a diversității biologice, elaborat de Muzeul Județean de Științele Naturii. Specialiștii din cadrul instituției au efectuat mai multe cercetări în zonă, pe durata mai multor ani, și au reușit să promoveze un proiect cu finanțare europeană care a inclus pe lângă Lacul Bâlbâitoarea și Pădurea Glodeasa, valoarea totală fiind de 1.327.900 de lei, din care valoarea eligibilă a fost de peste 1,1 milioane de lei.

Lacul Bâlbâitoarea, spun specialiștii din cadrul Muzeului Științei Naturii Prahova, aparține ecoregiunii Carpaților Orientali, și este o turbărie acidă cu Sphagnum. Situl este amplasat la 3 kilometri de confluența pârâului Bâlbâitoarea cu Bâscă fără Cale. Suprafața totală a sitului este de 3 hectare, din care 1,4 hectare reprezintă mlaștina propriu-zisă. Atragerea banilor a avut la bază un studiu amplu cu privire la fauna și flora din zonă.


Floarea carnivoră de la Bătrâni


Una dintre speciile descoperite de cercetători este Drosera rotundifolia, cunoscută ca Roua cerului. Este o plantă carnivoră, o specie ocrotită, care poate fi admirată în turbăriile muntoase, inclusiv în zona Lacului Bâlbâitoarea. Floarea este de o frumusețe deosebită, însă orice insectă care poposește pe plantă este condamnată, pentru că ajunge să se sufoce în sucul lipicios secretat de floare. Insecta este apoi digerată de anumite enzime.

Drosera rotundifolia

Broasca și șopârlele protejate de lege


Prezența florii carnivore nu este singura „ciudățenie” din mlaștina care poartă denumirea de Lacul Bâlbâitoarea. Protejată este și o broască cu pete galbene, Bombina Veriegata, precum și un număr redus de hibrizi ai unei specii de șopârle, protejate de lege.


Proiectul european nu se oprește însă numai la cartarea primară a speciilor de plante. Acesta prevede inventarierea faunei, realizarea hărților de ansamblu, a hărților de conservare a habitatelor de interes comunitar, cele două situri promovate fiind de importanță comunitară.

De departe însă, , spun specialiștii din cadrul Muzeului de Științele Naturii Prahova, importantă este creșterea gradului de informare, educare și conștientizare a tinerei generații, de conservare a siturilor, astfel încât, peste ani, în aceste locuri să se mai poată vorbi despre planta carnivoră, despre broaștele cu pete galbene ori despre șopârlele hibrizi. (foto: site Natura 2000).