Pe când era doar un principe, viitorul rege Ferdinand a trăit o tulburătoare poveste de dragoste la Sinaia, cu Elena Văcărescu, domnișoara de onoare a Reginei Elisabeta.
Istoria României ar fi putut arăta cu totul altfel dacă, la sfârșitul secolului al XIX-lea, Constituția țării nu ar fi interzis căsătoriile regale între români. În alte condiții, Elena Văcărescu, strănepoata celebrului Ienăchiţă Văcărescu, ar fi putut fi soţia regelui Ferdinand şi regina României. Însă epoca și legile au împiedicat una dintre cele mai frumoase iubiri din istoria Casei Regale Române.
Elena Văcărescu s-a născut pe 21 septembrie 1864 la Bucureşti și a avut parte de o educaţie şi o creştere alese. Titu Maiorescu şi Vasile Alecsandri au fost doar două dintre personalitățile care au recunoscut talentul timpuriu al tinerei, îndemnându-i părinţii să o trimită la studii în străinătate.
La Paris, tânăra studiază filosofie, estetică, artă poetică şi istorie și publică, în 1886, un volum de poezii premiat de Academia Franceză. Doi ani mai târziu, revine în ţară şi ajunge domnişoara de onoare favorită a reginei Elisabeta. Regina – poetă Carmen Sylva a regăsit în Elena Văcărescu fiica pe care şi-o dorise. Singurul său copil fusese o fiică, care a murit la numai 4 ani.
Pe de altă parte, cum Elisabeta şi Carol nu au mai avut alți copii, în lipsa urmaşilor, se stabilise deja că viitorul rege va fi nepotul Ferdinand. Acesta era unul dintre fiii lui Leopold, fratele Regelui Carol I și fusese adus în România pentru a fi pregătit pentru urcarea pe tron.
„Aiasta nu se poate, Maiestate!“
În astfel de circumstanțe, sub ochii îngăduitori ai reginei Elisabeta, ia naștere la Castelul Peleș din Sinaia o pasionantă poveste de dragoste între „negricioasa“ Elena și Ferdinand cel „mic de statură, cu urechi clăpăuge, crăcănat şi foarte timid”.
Cei doi s-au logodit în secret, iar ultimul care a aflat de idilă a fost însuși regele Carol I. Chiar dacă acesta nu a respins inițial o posibilă căsătorie, acestuia i-a fost amintit de către politicienii vremii faptul că statutul Casei Regale nu admitea o căsătorie a lui Ferdinand decât cu o femeie aparținând unei case domnitoare din Europa. Prim-ministrul Lascăr Catargiu ar fi spus, în această conjunctură, celebra vorbă „Aiasta nu se poate, Maiestate!“
Ferdinand a avut de ales între tronul României și Elena Văcărescu, iar principele a optat pentru regat. Episodul a avut ca urmări exilarea Elenei Văcărescu în Franța, trimiterea lui Ferdinand, pentru o vreme, la castelul din Sigmaringen și a reginei Elisabeta la reședinta familiei sale din Neuwied.
Destinul celor doi îndrăgostiți
La scurt timp după povestea de dragoste, Ferdinand se va căsători, în decembrie 1892, cu Maria de Edinburgh, nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii și a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei și își va asuma o dificilă misiune de rege al României, între anii 1914 și 1927.
Elena Văcărescu a plecat la Paris, unde a rămas până la finalul vieții și a rămas toată viaţa femeia principelui pe care l-a iubit în tinereţe. Nu s-a căsătorit niciodată şi și-a dedicat viaţa literaturii, devenind un ambasador al poporului român.
Elena Văcărescu și Ferdinand s-au revăzut o singură dată, în 1926. Aflat într-o vizită în Franţa, împreună cu soţia sa, regina Maria, Ferdinand a dorit să o vadă pe Elena Văcărescu, cea iar întâlnirea a avut loc la hotelul Ritz din Paris. Un an mai târziu, în 1927, Ferdinand s-a stins din viaţă. Elena a murit la vârsta de 83 de ani, pe 17 februarie 1947, la Paris, lăsând prin testament Academiei Române o mare parte din averea Văcăreştilor.