caragiale

Dramaturgul I.L. Caragiale a fost la un pas să devină deputat, pe listele Partidului Conservator. Candidatura sa a fost respinsă, însă, pe motiv că „nu este destul de serios“.

Un episod mai puțin cunoscut din viața celebrului scriitor cu origini ploieștene este scurta sa carieră politică: I.L. Caragiale decide, la bătrânețe, să-și încerce norocul în alegeri.

În 1904, scârbit, dramaturgul părăsește România în urma unui scandal de plagiat în care a fost acuzat pe nedrept. Se mută la Berlin după ce primește o avere consistentă de la mătușa sa, Mumuloaia. În câțiva ani însă, resursele financiare se sfârșesc, iar scriitorul este nevoit să-și caute o nouă sursă de venit. În mod surprinzător pentru limba și condeiul ascuțite la adresa politicienilor, Caragiale decide să își încerce norocul chiar în politică.

Strâmtorat, îi cere lui Take Ionescu, un alt ploieștean celebru, șeful conservatorilor, să-l pună pe lista de candidați a partidului la alegerile parlamentare.

Iată ce scria Caragiale, în decembrie 1907, doctorului Urechia: „Intrarea în viața publică mi-a fost pân-acuma închisă de boierii și de ciocoii noștri pe simpla bănuială instinctivă că n-aș fi amantul destul de fidel al sacrei noastre Constituțiuni. De ce adică astăzi, la bătrânețe, să nu fiu leal, să nu le dau dreptate oamenilor, aratând pe față de ce sentimente sunt animat față de actuala organizare de stat? De ce să nu arăt lumii cum am văzut eu împrejurările sociale și politice la care am asistat și ca istoric, nu numai ca simplu comediant. Și deși mamelucărimea mă va huidui în unison, poate să am norocul ca în mulțimea lumii cinstite, inteligente și dezinteresate, să găsesc câteva aprobări, care să mă plătească cu prisos de necazurile îndelungatei mele proscripțiuni“.

Caragiale în campanie electorală 

Încurajat de Take Ionescu, I.L. Caragiale devine unul dintre numele de candidați la deputăție de pe listele Partidului Conservator, condus de Take Ionescu. Nenea Iancu şi-a făcut campanie electorală, alături de mai marii partidului, iar discursurile sale electorale stârneau ropote de aplauze. Mai jos, un fragment din cuvântarea scriitorului la Piteşti, oraș al cărei deputat dorea să ajungă, din 11 mai 1908.

„Carevasăzică, dumneavoastră, domnilor conservatori veniţi aici, dacă m-aş adresa şi v-aş spune: «Tâlharilor! şnapanilor! hoţilor! chilipirgiilor! oameni cari nu aveţi altă socoteală decât numai să furaţi din banul public şi să vă chivernisiţi pentru interesele voastre particulare!». Ce aţi zice? Aţi zice: «Omul, din cauza căldurii acesteia, a înnebunit!». Căci, în adevăr, că nu e glumă... Ei bine, domnilor, de două luni şi jumătate au început să ne numească aşa pe noi toţi, pe Partidul Conservator, pe partidul lui Lascăr Catargiu. De vreo două luni, au început, încet-încet, să ne numească şarlatani, coţcari. (…) Eu rog pe Dumnezeu, ca instinctul meu nu de a prevede, dar de a presimţi, să nu se desmintă prin împrejurări de ordine brutal. Să dea Dumnezeu să trăiască Take Ionescu. Acest om va fi un al doilea Ion Brătianu, în sensul modern al cuvântului“.

În ciuda discursurilor de succes, candidatura lui Caragiale a fost respinsă într-un final, în prag de alegeri, chiar de comitetul Partidului Conservator. Membrii acestuia au justificat refuzul prin faptul că dramaturgul „nu inspiră încredere şi nu este destul de serios”.

Scriitorul s-a întors la Berlin, iar în 1912, moare subit din cauza unei ateroscleroze. Avea 60 de ani.