csm ploiesti

În mod obișnuit, refuzăm să publicăm materiale neasumate de către cei care ni le trimit. În acest caz, facem o excepție deoarece o mare parte a aspectelor semnalate în textul de mai jos sunt confirmate și de documentările noastre. Vă prezentăm, fără nicio intervenție din partea noastră, textul/analiza făcută de un apropiat al clubului despre cum și de ce nu se face sport de masă sau de performanță pe banii municipiului Ploiești prin intermediul Clubului Sportiv Muncipal (CSM).

”Competiția sportivă include, pe lângă regulile specifice fiecărei ramuri sportive, și conceptul general numit „fair play”. Un concept de altfel ce transcede sportului şi este de dorit să-l întâlnim în toate aspectele vieţii, în raporturile interumane, în bussines, în politică etc.

Unul din sensurile conceptului de fair play, ar fi acela de a-ţi propune permanent să fii mai bun, să te autodepăşeşti. Acesta fiind criteriul care să te facă să câştigi competiţia cu ceilalţi, să ajungi titular, să promovezi la un nivel valoric superior, să atragi fonduri şi sponsori prin performanța realizată de tine, prin respectul arătat competiţiei, sportului în general şi nu să fii preocupat de sabotarea adversarului, sau a colegului, sau a altei ramuri sportive, fără ca tu să înregistrezi vreun progres real.

Un alt sens se referă la practicarea unui sport „curat” fără a folosi metode şi mijloace interzise. În sens mai larg, însă, rezultatele artificiale pot fi realizate prin orice este nefiresc, neraportat la nivelul sportiv şi financiar al competiţiei, sau care nu asigură o creştere sănătoasă, susţinută şi replicabilă a performantei sportive.

De ce am subliniat în egală măsură sensurile pozitive, cât şi ceea ce ar trebui evitat şi exclus din activitatea sportivă? Pentru că tocmai aceste aspecte negative se întâlnesc frecvent în sportul ploieştean şi cu predilecţie în interiorul CSM Ploieşti, club finanţat exclusiv din bugetul local.

Discursul întâlnit aproape fără excepţie în spaţiul public, indiferent că aparţine antrenorilor, conducătorilor, sportivilor, consilierilor locali – multilateral specializaţi în orice şi nimic – se referă la celălalt, la o cauză exterioară pentru care nu se poate face ceva sau altceva. Pentru lipsa de orice. De la rezultate, la condiţii de antrenament, la salarii, la interes etc este de vină o altă secţie, un alt sport, un alt partid, culorile clubului etc.

Niciodată nu găsim preocupare pentru a creşte, pentru a urma şi dezvolta un model demn de urmat, validat de timp şi rezultate şi construit pe principii economice sănătoase. Adică să scoatem cât mai aproape de 100% din ceea ce investim. De ce? Răspunsul este simplu: banii sunt ai tuturor și tu, ca om politic în special, ai interesul să-ți asiguri accesul la ei doar ție și camarilei tale. Cuvinte precum performanță, palmares, onoare nu există în vocabularul acelora care sunt interesați și coordonează activitatea CSM Ploiești.

Şi în privinţa costurilor cădem în acelaşi păcat al acuzaţiilor şi al comparaţiilor dintre mere şi pere, dintre sporturi individuale şi de echipă, dintre copii şi juniori, dintre juniori şi seniori, dintre liga naţională şi ligi inferioare etc. Raportarea permanentă la sume în valoare absolută, fără a şti ce reprezintă, fără a şti specificul ramurii sportive, fără a şti formă de organizare şi prezentare a staff ului şi echipei din sportul respectiv în anul 2016. La fel de grav, fără o raportare reală la celelalte competitoare.

Toate acestea nu sunt decât un mod de a da cu părul în cap altuia, adică lipsa de fair play – principiul dominant al sportului.

Revenind la CSM, o să mă rezum la a discuta în special despre secțiile de handbal, pentru că stăpânesc destul de bine domeniul. Cele două secții sunt cele mai vechi şi consuma şi resursele cele mai importante ale CSM, fără ca acest lucru să fie negativ. Acesta e specificul, aceasta e competiţia.

Negative sunt în tot acest timp rezultatele: o permanentă zbatere prin subsolul clasamentelor, retrogradări, promovări mai apoi după 1-2 ani prin liga inferioară, din nou obiective măreţe ratate, din nou subsolul clasamentului şi tot aşa. Iar acest lucru, de ani de zile, nu a deranjat pe nimeni: nici politicieni, nici antrenori, nici sportivi.

În mod cu totul și cu totul ciudat, nimeni, niciodată, nu a fost curios să vadă ce este cu această lipsă de performanță ”premiată” de la bugetul local, an de an, cu milioane de lei.

În ultimii, să zicem 4 ani, constatam că doar echipa de fete se menţine în Liga Naţională, în timp ce echipa de băieţi continua să „fredoneze” nefericit ABBA - cum sunt denumite în jargon sportiv aceste retrogradări şi promovări succesive. Raportat, însă, la ipotezele de lucru prezentate în preambul constatam următoarele, folosind datele oferite de site-ul Primăriei Ploieşti privind bugetele alocate.

Echipa de handbal fete cu un buget de aprox 2.000,00 mii lei se clasează succesiv pe locul 10/12, 12/12, 8/14 (intrare în playoff) şi în prezent pe locul 6 /14, după ce majoritatea turului, până la izbucnirea scandalului din noiembrie 2015, echipa s-a clasat pe locul 3 al Ligii Naţionale!!!

De remarcat că bugetul anului 2015 era de 2.030,00 mii lei, faţă de bugetul anului 2013 – de 2.000,00 mii lei. Nu poți să nu remarci că același club, cu același buget, a ridicat o echipă de pe ultimul loc, pe podium în doar doi ani. Într-o analiză lucidă, ar fi interesant de văzut care sunt resorturile/deciziile care au stat la baza acestei performanțe unice.

De asemenea, analizând statisticile prezentate de ziarele de sport, constatam că aceste bugete, deşi par mari, se clasează pe la coada clasamentelor bugetelor consumate de echipele de handbal fete din Liga Naţională.

Echipa de handbal băieţi, cu un buget, tot de aproximativ 2.000,00 lei „reuşeşte” să retrogradeze cu brio din Liga Naţională, sta un an în liga secundă, iar apoi în 2014-2015 reuşeşte promovarea cu oarece emoţii, cheltuind un buget aproape dublu faţă de celelalte competitoare. În sezonul prezent echipa a retrogradat cu succes. Mai mult decât ruşinos, zic eu. Deci am văzut că nu banii în valoare absolută fac diferenţele, ci alegerilor celor care coordonează, respectiv staff-urile.

La băieţi, responsabili de contraperformanţă şi cheltuirea bugetului sunt constant: Ion Nicolae director tehnic și consilierul local Constantin Popa (cel cu extinderea grădinii în centrul Ploiestiului ieftin şi în rate) – specialist în virtutea faptului că a jucat în liceu, ceva handbal pe zgură.

De remarcat că ”Nea Popa” – cum îi spun apropiații din CSM, aparent tras pe dreapta, a venit zilele trecute la club de mâna cu Ion Nicolae şi, împreună cu Cezar Stoichiciu – director general şi Cristian Nica – un fel de asistent manager, i-au făcut acestuia un nou contract în valoare de 1000 euro/lună.

Aduc în discuție acest exemplu pentru că este simptomatic: dacă vă uitați cu atenție la ce a făcut tandemul Cezar Stoichiciu, director general – Cristian Nica, director, veți constata că aproape invariabil aceștia au ”premiat” lipsa de performanță. Probabil că pe acești bani Nicolae va duce mai departe dezastrul şi neprofesionalismul pentru încă un sezon de Liga a 2 a.

În grupul valoros al strategilor din jurul contraperformanțelor sportive și manageriale ale CSM-ului îi întâlnim şi pe total dezinteresații consilieri/poiticieni Sorin Botez, Cristian Ganea, George Până, Radu Socoleanu. Sunt fix aceiaşi care au terminat la timp lucrările de investiţii cu fonduri europene şi care nu au dus Ploieştiul în faliment.

Câteva din isprăvile girate de aceștia:

- deşi la numirea acestora am fost anunţaţi că vor poştă pe site ul clubului toate achiziţiile şi contractele ce vor fi încheiate, nu am găsit nimic de acest fel, deşi au fost încheiate foarte multe şi toate cu dedicaţie,

- declaraţiile zgomotoase ale consilierilor locali în frunte cu Popa şi Botez că îşi doresc cât mai mulţi sportivi ploieşteni sau prahoveni se dovedesc din nou demagogie ieftină

au fost înlăturaţi de la echipe fix aceştia. Iată doar două exemple :

Cătălina Preda, de la handbal fete, medaliata cu argint la Universiada, după ce a fost ”executată” la Ploiești a fost contractată de Dunărea Brăila – echipa clasata deasupra CSM Ploieşti an de an. Echipa este antrenată de antrenorul secund al echipei naţionale de handbal. Iată deci o mostră de decizie eronată şi dpdv sportiv,

Dorin Dragnea de la băieţi, dat afară de la CSM Ploiești, ajuns la Steaua Bucureşti. Din nou, nimic de comentat.

Partea frumoasă și în deja tradiția CSM este că în locul Cătălinei Preda – care dă goluri pentru o altă echipă acum, tandemul Stoichiciu – Nica a adus doua sportive. Este vorba despre Oana Ionescu şi Ştefănia Florea. Ambele au activat și în trecut la CSM Ploiești. La Oana Ionescu CSM a renunţat din motive disciplinare grave şi ca urmare a vieţii extrasportive dezastruoase. Ştefănia Florea, pe baza aprecierilor aceluiaşi club şi aceloraşi oameni, a fost penalizată cu 40% din salariu pentru lipsa randamentului în pregătire şi la meciuri – din această vară s-a şi renunţat la ea.

Revenind la Oana Ionescu, sportivă este, în opinia mea, exemplul cel mai clar despre managementul dezastruos de la CSM Ploiești. A fost adusă după o pauză de peste 6 luni în activitatea sportivă, în timp ce era şi accidentata. CSM Ploiești i-a plătit intervenţia chirurgicală! Că totul să fie la superlativ, în totală batjocură și lipsă de respect față de banul public din care își finanțează activitatea, CSM Ploiești i-a plătit acesteia integral contractul deși, vă rog să rețineți, nu a jucat nici măcar un minut!!! Cam aşa se fac de altfel toate economiile prezentate triumfal de conducerea

Dacă tot am ajuns la acest capitol, să amintim şi faptul că fostul tușier Cristi Nica şi-a adus în CSM toată familia: el, fratele, copilul și soţia. Să mai spunem că tot el, în perioada cât a fost directorul clubului în urmă cu un an, a stabilit ca fiul lui trebuie să primească idemnizatie pentru merite deosebite deşi nu e calificat pe la nici o Olimpiadă!

Un alt caz aparte este al sportivei Alina Ifrim Dumitru, care a venit în CSM pe un salariu puţin peste 1000 de lei şi care în 3 ani, stând prin tribună şi pe banca de rezerve, a ajuns la ATENŢIE!!! 12.500 lei/ lună plus bonusuri! Aceasta în condițiile în care în acest sezon nu a apucat să joace nici măcar 30 minute.

De ce preacinstiţii şi neînduplecaţii fost miliţian şi fost tuşier se fac că nu observă? Să fie pentru că nașul doamnei este un domn ”influent om de afaceri” după cum îl descrie presa liberă și independentă – coordonatorul secţiei de fotbal de la acelaşi CSM. De parcă în liga Onoare îţi trebuie coordonator?! şi contribuabil de frunte mereu îngrijorat în declaraţii de cum se cheltuie banul public?

Dar cumetria e mai mare! Merită să spunem și că soţul doamnei este Daniel Dumitru, când director, când director adjunct, când șef pe la Urbanismul primăriei Ploiești. Ca funcționar plătit din banii publici, domnia sa se bucură de o protecție socială atât de puternică din partea primăriei Ploiești încât, în afară de modestul salariu al soţiei, beneficiază şi de cazare lângă Catedrala – zona pioasă, deh! Evident, tot pe banii CSM-ului, adică al ploieșteanului plătitor de taxe și impozite. Ca povestea să fie şi în tot acest timp este şi student la zi!!!, la Sibiu.

Pe site-ul clubului au apărut câteva comunicate ce vizează penalizări salariale ale sportivilor. Observăm cu această ocazie o nouă mostră de gândire strategică şi viziune managerială sportivă. La echipa de băieţi, cei care joacă primesc minus 30% , iar cei care nu sunt în stare nici să apară pe parchet ca să piardă ruşinos, sunt „iertaţi” cu minus 10% .

La fete, doamna Alina Ifrim Dumitru este într-o categorie aparte, singura cu 35%, iar Oana Ionescu este uitată. Ea nu este în nici o categorie. Evident lipsesc referatele antrenorilor la care se face trimitere, iar întreaga poveste demonstrează o lipsă de coerenta rar întâlnită, marca Stoichiciu și Nica.

Nu v-aș fi trimis acesta rânduri dacă cei doi, Cezar Stoichiciu și Cristian Nica, făceau aceste piruete financiare cu banii lor. Dar sunt bani publici, bani din buzunarul fiecărui cetățean al Ploieștiului.