Tabla Butii 5

Pasul Tabla Buții, din nordul Prahovei, a avut o mare importanță strategică și comercială în Antichitate și în Evul Mediu, fiind principalul nod de legătură între Muntenia și Transilvania.

În timpurile noastre, cel mai simplu acces către spațiul intracarpatic se face prin Valea Prahovei, însă acest lucru se întâmplă doar de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când regele Carol I și-a stabilit reședința la Sinaia și a fost construită calea ferată spre Predeal.

Până la 1700 însă, principalul nod de legătură între Muntenia și Transilvania era la Tabla Buții, trecătoarea din Munții Tătaru care leagă Valea Teleajenului de cea a Buzăului. Geografic, este situată la 1340 de metri altitudine, la jumătatea distanței dintre satul Slon (comuna Cerașu din Prahova), și comuna Valea Buzăului. Iar dacă în zilele noastre, locul este unul străbătut doar de drumuri forestiere sau turistice, în Antichitate și în Evul Mediu, pe aici trecea o importantă cale comercială ce unea Muntenia de Transilvania și, totodată, era cel mai scurt drum între Occident și gurile Dunării, și Levant, Orientul Mijlociu.

Numele trecătorii, Tabla Buții, vine de la „tablele“ ștanțate în trecut pe butoaiele cu marfă atunci când se făcea vama dintre Țara Românească și Trasilvania.

Importanța strategică a trecătorii a fost valorificată de romani, care după cucerirea dacilor, au ridicat în zonă castre romane, menite să apere drumul - cele de la Drajna, Mălăiești și Târgșor. Tot romanii au construit și un drum pavat care urca de la Măneciu pe Valea Teleajenului, ieșind dincolo de munți tot prin Tabla Buții.

În Evul Mediu, drumul care trecea pe la Tabla Buții era un cunoscut drum comercial, inclusiv unul al sării, dar și strategic. Pecenegi, cumani și tătari au pătruns pe aici în Transilvania, însă trecătoarea a fost marcată și de lupte sau de trecerea armatelor otomane, transilvănene sau muntenești. Pe la 1599, pe aici a trecut și Mihai Viteazul.

În timpuri de pace, Tabla Buții era un important punct vamal între Țara Românească și Trasilvania, străjuit de o cetate care a existat aici începând cu secolele al XIII-lea – al XIV-lea.
Acum ruinată, cetatea are origini controversate, istoricii legând-o fie de Regatul Maghiar, din secolul XIV, fie de cavalerii teutoni. Oricum, cetatea a fost frecvent atacată și distrusă, iar în ultimul sfert al secolului al XVII-lea a încetat să mai aibă rol militar.

După 1700, la Tabla Buții a rămas doar un pichet de grăniceri, după ce vama transilvăneană a fost mutată la Vama Buzăului.

Ultimele evenimente importante care s-au desfășurat aici au fost luptele pe viață și pe moarte de la Tabla Buții, din 1916, din timpul Primului Război Mondial. Victimele acelor lupte, români și germani, sunt înmormântate în zonă, într-un cimitir militar astăzi monument istoric. Preotul din Slon, Ion Vasilescu, a umblat atunci cu căruţa pe munte, a adunat morţii şi i-a îngropat creştineşte cu slujbă religioasă, indiferent de tabăra căreia i-au aparţinut.

FOTO Ruinele cetății Tabla Buții. Sursa www.carpathiandream.ro