magureni sat banului

Zona Satul Banului are o poveste aparte. Localnicii povestesc că, pe vremuri, sătenii scoteau bani și din piatră seacă. 

Se spune că, în urmă cu vreo 200 de ani, pe aceste locuri ar fi trăit oameni avuți. Însă averea lor nu a picat din cer. Pentru banii câștigați, oamenii munceau din greu. Erau oameni cinstiți, buni la suflet și vrednici. Se ajutau între ei la nevoie, dar știau să se bucure și de fericirea aproapelui.

La început, în această zonă ar fi fost câteva case, dar cum vestea că oamenii devin avuți a zburat și prin alte locuri, încet, încet, aici au început să-și ridice locuințe tot mai multă lume.

Bătrânii comunei Măgureni povestesc că viața nu a fost niciodată ușoară pe aceste meleaguri, dar locuitorii de aici au știut să scoată bani și din piatră seacă.

Vremurile au trecut, iar acum, în acte, comuna Măgureni are trei sate: Cocorăștii Caplii, Lunca Prahovei și Măgureni. Cu toate acestea, bătrânii comunei vorbesc în continuare de zona Satul Banului.


Satul dintre cele două dealuri


Oamenii din zona Satul Banului, aflată în partea de nord a comunei Măgureni, spun că au fost binecuvântați cu un dar aparte de la Dumnezeu... „Dumnezeu ne-a dat pădure, ne-a dat apă și aici parcă și aerul este mult mai curat. Nu știu cât de avuți au fost oamenii de pe aceste meleaguri... Ceva adevăr trebuie să fie dacă zona se cheamă Satul Banului. Ce știu și eu de la ai mei este că oamenii aveau darul de a scoate bani și din piatră seacă. Și-au ridicat case cu piatra din albia râului... Au știut să protejeze pădurea de pe dealuri și nu și-au bătut joc de ce a lăsat Dumnezeu pe pământ. Unii au crescut albine, alții animale... Prin muncă au avut întotdeauna ce pune pe masă copiilor”, ne-a povestit nea Ion, cu mândrie în glas.
„Dar nu ăsta este rostul omului? În Satul Banului nu au picat bani din cer. Toată viața am muncit. Am lucrat în mină, în subteran, aproape 40 de ani. A venit Revoluția și minele s-au închis. Nu ne-a fost ușor. Să te trezești șomer în prag de pensionare nu este un lucru fericit. Am luat-o de la capăt cu greutățile... ”, ne-a spus vecinul lui nea Ion, dezamăgit că lucrurile după Revoluție n-au mers pe calea cea bună.


Ultimele varnițe


Pe vremea lui Ceaușescu, mai toți aveau locuri de muncă. Sătenii făceau naveta la oraș, iar când veneau de la oraș se apucau de treabă prin grădină. După 90, când fabricile de la oraș și-au închis porțile, cei rămași fără locuri de muncă s-au resemnat. Unii s-au apucat de agricultură, în spatele casei, alții și-au adus aminte că bunicii lor făceau bani din piatra de pe prundul gârlei ori de pe urma varnițelor, unde stingeau varul. Vreo zece ani au putut să trăiască de pe urma acestor îndeletniciri... Apoi, însă, legile le-au închis și varnițele. Gropile de pământ au fost astupate, pe motiv că poluează.

„Pe noi ne-au pus la zid cu regulile lor... Oamenii cu bani însă au vrut să facă legea la noi în comună. Am protestat să nu ne distrugă dealurile... Am protestat împotriva balastierelor... Am protestat pentru pădurile noastre care se sting... Iar atunci am fost singuri. N-au mai venit autoritățile să spună că legea este călcată în picioare”, ne-a spus bătrânul, uitându-se în zare la pădurea din care au început să dispară copaci.


Raiul din Ruda


Locuitorii comunei Măgureni sunt oameni muncitori, dar spun ei, totul ar fi fost altfel dacă așezarea nu era în valea străjuită de dealuri împădurite. Acum, în zona Satul Banului sunt case frumoase și îngrijite, dar, ca peste tot în Prahova, sunt și oameni fără venituri, care figurează în evidența primăriei pentru ajutorul social.

Poziționată între albiile râului Prahova și pârâul Provița, zona Satul Banului, a devenit cunoscută după ce în punctul Ruda, de câțiva ani, motocicliștii își dau întâlnire, în cadrul unei manifestări cu totul aparte.

Locul a fost ales pentru că peisajul este unul mirific. Situată la poalele pădurii, valea din punctul Ruda oferă o priveliște minunată. Anul trecut, câteva sute de pasionați de motociclete și de muzică rock și-au dat întâlnire aici. Participanții au promovat apoi zona pe rețelele de socializare. Și, uite așa, Satul Banului a devenit iar celebru... Singurul impediment este că în zonă agro-turismul nu a prins deloc contur. Aici nu sunt pensiuni și nici hoteluri.
„Vii, vezi frumusețile, iar seara pleci... Nu știu dacă e bine, dacă este rău...În Satul Banului nu plouă cu bani, dar noi avem ceva mult mai de preț... Avem Raiul nostru și suntem binecuvântați de Dumnezeu”, a conchis nea Ion.