caragiale

Aducerea în țară a trupului lui I.L. Caragiale, decedat la Berlin, a fost o experiență parcă ruptă din comediile dramaturgului. Sicriul a rătăcit două săptămâni pe căile ferate.

Născut în 1852, în fosta localitate prahoveană Haimanale, astăzi în Dâmbovița, marele dramaturg I.L. Caragiale, cel care s-a considerat întreaga viața ploieștean, a murit pe 9 iunie 1912 la Berlin, unde se auto-exilase, în 1904, împreună cu familia, după un scandal de plagiat celebru în epocă.

Scriitorul a murit din cauza aterosclerozei cerebrale, iar familia decide înhumarea, pe 14 iunie, într-un cavou dintr-un cimitir protestant din Berlin. Autoritățile române fac însă demersurile pentru aducerea trupului în țară, iar cinci luni mai târziu, la 18 noiembrie, sicriul cu rămăşiţele sale pământeşti a fost adus la Bucureşti şi, la 22 noiembrie 1912, s-a făcut înmormântarea la cimitirul Şerban Vodă - Bellu.

Cortegiul funerar, la care au participat mii de oameni, a făcut un ocol prin faţa Teatrului Naţional şi a continuat apoi drumul până la cimitir. La ceremonia solemnă au luat parte toți marii scriitori ai timpului: Alexandru Vlahuţă, Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Şt. O. Iosif, Ovid Densuşianu, Delavrancea şi alţii.

Până atunci însă, sicriul cu trupul dramaturgului avusese parte de o adevărată aventură pe căile ferate după ce foaia de expediție (numită în epocă „fract“) s-a pierdut. Întâmplarea este descrisă în ediţia de luni, 19 noiembrie 1912, a ziarului „Universul“:

„Rămăşiţele pământeşti ale marelui scriitor Caragiale au sosit ieri, pe neaşteptate, într-un vagon special, în gara de Nord.

Nimeni n-a venit întru întâmpinarea corpului ilustrului scriitor, nici chiar familia, deoarece nimeni nu fusese anunţat. (...) La orele 11 jumătate, şeful Gării de Nord a fost intrigat de un vagon de marfă, sigilat, pe care se afla numele oraşului Breslau din Germania. Vagonul nu avea nici un fract şi nici nu putea cineva să-şi închipuie că e un vagon mortuar, deoarece nu avea nici o cruce pe el, cum se obicinuieşte.

Şeful trenului, întrebat ce e cu vagonul, a spus că l-a luat de la Predeal şi că nu ştie nimic mai mult. Telefonându-se la Predeal, de-abia atunci s-a aflat totul. S-a răspuns de la Predeal că vagonul conţine corpul lui Caragiale şi că fractul s-a pierdut.

Cercetându-se, s-a aflat că vagonul rătăceşte de două săptămâni pe liniile germane şi austriece. S-a anunţat rudele lui Caragiale şi a sosit la gară domnul Zlatro, o rudă apropiată“.

La aniversarea centenarului naşterii lui Caragiale (1952), trupul a fost exhumat pentru a doua oară şi îngropat în stânga lui Eminescu, pe Aleea Scriitorilor.