paste

Într-o Românie comunistă condusă de un cuplu ateu, Paștele era sărbătorit cu reticență. Mâncarea specifică se găsea cu mare greutate, iar de miel nici nu putea fi vorba. Intelectualii nu călcau pe la slujbele de Înviere.

Într-o epocă în care doctrina partidului unic îşi propunea să înlocuiască toate religiile prin comunism, Paștele, și de altfel toate sărbătorile, erau marcate cu reticență. Chiar dacă religia ortodoxă nu a fost interzisă oficial, oamenilor li s-a sugerat să treacă cât mai rar pe la biserică, primul cuplu al țării, Nicolae și Elena Ceaușescu fiind cel mai bun exemplu de atei convinși.
„Intelectualii“ vremii, cei care aveau funcții de conducere, militarii, magistrații nu participau la slujbe, iar dacă veneau la biserică o făceau extrem de discret pentru că riscau să-și piardă funcțiile.

Înainte de 1970, în Ploiești a existat și un episod când profesorii și învățătorii au fost trimiși la biserici pentru a afla numele elevilor care vin des la slujbe. Nu s-a întâmplat nimic, însă exista un curent de opinie general potrivit căruia era mai bine ca elevii să se evite biserica.

În alte locuri din țară, elevii erau chemați în Duminica Paștelui la școală sub pretextul unor activități extrașcolare, doar pentru a nu participa la slujbe.

În schimb, prin apropierea față de momentul 1989, participarea la slujbele de Paște a devenit tot mai relaxată. Oamenii obișnuiți care veneau oricum la biserică pentru că nu riscau funcții se adunau în număr din ce în ce mai mare la slujba de Înviere, iar unii preoți din oraș spun că, aproape de Revoluție, numărul lor era mai mare și decât în prezent. Biserica devenea singurul loc unde oamenii uitau de sărăcie, de lipsuri și de viața apăsătoare din comunism.

Mâncare pe sub mână și miei procurați cu riscuri

Cea mai tristă parte a sărbătorii Paștelui era însă masa tradițională. Pentru cei născuți după 1989, este de neimaginat cum reușeau oamenii să încropească o masă cu ouă roșii, cozonac și carne de miel.

În primul rând pentru că ouăle și făina erau pe cartelă, iar în perioada sărbătorii, rațiile erau unele obișnuite, cu nimic diferite față de zilele obișnuite. În plus, pentru a face rost de ele, oamenii stăteau cu orele la cozi. Mai ales în ultimii ani de comunism nu se mai găsea aproape mai nimic, astfel că oamenii renunțau la cozonac și friptură, punând pe masa de Paște ouă roșii și o ciorbă de tacâmuri.

Procurarea mielului era cel mai dificil lucru pentru că acest sortiment de carne nu era prevăzut în „comerțul socialist“, iar începând cu anii ’80 a fost interzis transportul alimentelor dintr-un judeţ în altul.

La țară, mielul era sacrificat pe ascuns pentru ca vecinii să nu te reclame la Miliție. Dacă vroiai să duci carne în altă parte te supuneai unui mare risc pentru că în perioada sărbătorilor erau organizate multe filtre de control.