colegiu nicolae grigorescu

Colegiul Național N. Grigorescu din Câmpina, poate una dintre cele mai prestigioase unități de învățământ din Prahova, și-a construit reputația având la baza o poveste incredibilă ignorată de autoritățile care au administrat orașul de-a lungul ultimilor 50 de ani, dar demnă de un scenariu de film.

Deși o școală patronată în prezent de personalitatea unui mare artist, Nicolae Grigorescu, puțini știu că pictorul nu are o legătură directă cu liceul. Nu s-a format aici, nu a pictat aici. Până în anul 1957, an în care a fost demarată renovarea clădirii afectată de cutremurul din 1940, liceul se numea Dimitrie Barbu Știrbey, în memoria prințului care și-a pus puternic amprenta asupra localității. Liceul a preluat numele pictorului spre sfârșitul anilor 50, odată cu instaurarea regimului comunist, care a vrut să rupă orice legătură cu istoria țării, instaurând totodată un alt sistem de valori.

Clădirea în care a funcționat inițial Liceul N. Grigorescu, fost Știrbey, nu mai există. A fost dărâmată undeva la începutul anilor 2000, oficial pentru că fusese puternic avariată atât de cutremurul din 1977, dar și de cel din 1990. Neoficial, acea casă boierească, stătea în calea modernizării și obtura intrarea către viitoarea sală de sport care a fost construită în mandatul premierului Adrian Năstase. S-a păstrat totuși ceva din istoria domeniului Știrbey, corpul de clădire aflat în curtea liceului, în imediata vecinătate a Bisericii SF. Treime,unde și acum sunt amenajate săli de clasă.

Actul de naștere al Liceului Nicolae Grigorescu
S-a întâmplat undeva în primăvara anului 1923, atunci când moștenitoarea familiei Știrbey, Martha de Blome, a donat statului domeniul, în suprafață de 11.000 mp, evaluat la 5 milioane de lei la acea vreme. Se spune că nu a fost un act de mărinimie, din parte ei, ci contextul istoric ar fi forțat-o să facă acest gest. Pentru că Martha de Blome se refugiase în Austria în perioada Primului Război Mondial și devenise cetățean austriac, autoritățile din România au considerat că trebuie să –i confiște averea din România și implicit pe cea de la Câmpina.
A urmat o serie de negocieri, astfel că Martha a acceptat să doneze domeniul din centrul localității pentru a-și putea păstra alte moșii (castelul Voila, acolo unde în prezent funcționează Spitalul de Psihiatrie, de exemplu).

Ce condiții a pus Martha de Blanc atunci când a donat moșia
Martha de Blanc a donat casa din Câmpina împreună cu terenul aferent de circa un hectar, dar cu condiția ca acesta să fie transformată în liceu și să poarte numele Dimitrie Barbu Știrbei și să păstreze proprietatea sa de la Voila în suprafață de aproape zece hectare.

"Subsemnata, Martha de Blome, născută Ştirbei, cu autorizaţia soţului meu, Hans de Blome, ambii domiciliaţi în Castelul Voila din Câmpina, declar că dăruiesc Ministerului Instrucţiunii Publice, imobilul situat în Oraşul Câmpina, strada Ştirbei Vodă Nr. 11, colţ cu str. I. C. Brătianu, imobil compus din tot terenul în suprafaţă de circa 11.000 m.p., alcătuit din locul numit curtea veche princiară şi din locul cumpărat de la Popa Tănase, adică întreg imobilul aşa cum este închiriat Comitetului şcolar pentru liceul din Câmpina, împreună şi cu o parte din imobil închiriată D-lui Grigore Albu, sau tot imobilul în toată întinderea lui, având ca vecinătăţi: la faţă, la răsărit Str. Ştirbei Vodă; în fund spre apus, imobilul proprietatea Comunei, în care es[t]e instalată Judecătoria Ocolului Câmpina; în dreapta spre nord Str. I. C. Brătianu – fostă Calea Telegii, şi în stânga spre sud proprietatea Comunei, în care se află instalată Şcoala Primară de băieţi Nr. 2 din Câmpina. Acest imobil îl dăruiesc în scopul şi cu intenţiunea ca el să servească pentru
Liceul „Dimitrie Barbu Ştirbei".

Această donaţie o fac sub condiţiunea ca Statul, prin organele respective, să recunoască aşa cum este de fapt şi cum rezultă din toate actele şi cum s-a constatat şi s-a hotărât de Comisiunea de Ocol din Câmpina, prin hotărârea Nr. 7, din 27 Iulie 1922, că moşia mea Câmpina – VOILA – aparţine teritoriului Comunei Urbane Câmpina şi că este teritoriu urban; urmând astfel să se aplice şi să se execute în expropriere hotărârea cu Nr. 7 din 27 Iulie 1922 a comisiunii de Ocol Câmpina", sursa istorialiceuluigrigorescu.blogspot.ro

"Belșug de fonduri venite de la primărie"
Astfel, casa Știrbey se transformă în primul liceu din Câmpina. În perioada interbelică orașul se dezvoltă puternic, dat fiind industria petrolieră, astfel că autoritățile vremii consideră că a venit momentul să construiască o nouă clădire suficient de încăpătoare pentru tinerii care aveau nevoie să se școlească. Era perioada în care autoritățile erau conștiente de valoarea forței de muncă instruite, așa că nu s-au dat deloc înapoi atunci când a fost vorba de finanțarea unei școli noi. În 1925, este contactat celebrul arhitect ploieștean Toma T. Soculescu, ce se remarcase până atunci prin realizarea unor clădiri importante în Ploiești, căruia îi este încredințat noul proiect. Cu "belșug de fonduri venite de la primărie" – așa cum consemnează presa vremii – dar și cu fonduri de la Ministerul Instrucțiunii Publice și cu bani strânși de la părinți, se construiește clădirea care avea să găzduiască noul liceu.

"Aripa dinspre strada Mihai Eminescu va fi finalizată în 1937, ea încorporând la acea vreme şi o sală de gimnastică. Interioarele, din holul central inclusiv scara, au fost realizate din marmură de Cararra, iar uşile de la intrare sunt sculptate în stejar masiv şi conţin ornamente din fier forjat", conform istorialiceuluigrigorescu.blogspot.ro

Frumoasa construcție trece însă printr-o istorie zdruncinată, dat fiind că imediat după finalizarea ei este puternic avariată de cutremurul din 1940, apoi de bombardamentele din timpul celui De-al Doilea Război Mondial, pentru ca apoi cutremurul din 1977 să afecteze serios structura de rezistență, devenind nefuncțională o perioadă de timp.