Anamaria Gabriela Radulescu, o cititoare a observatorulph.ro, ne-a trimis pe adresa redacţiei o sesizare privind activitatea unei secţii de Poliţie din Ploieşti şi atitudinea de care au dat dovadă oamenii legii. Apreciem umorul negru de care dă dovadă plătitoarea de taxe şi impozite şi aşteptăm reacţia conducerii IJP faţă de comportamentul subalternilor.
'Ieri dimineata am fost chemata la politia din vest a orasului in care traim si am avut parte de niste surprize una mai neplacuta ca alta. Probabil cer prea mult insa consider ca in deceniul prezent institutiile statului ar trebui sa arate macar decent. Nu stiu daca ati nimerit din greseala in cautarea "buletinelor" sau a rezultatelor carnetului de conducere sau chiar ati avut vreo nefericita treaba cu ei insa de cum dai sa intri vezi in fata ochilor o usa de termopan jegoasa si amarata. Dupa ce intri devine totul gri…nu numai din cauza podelei vechi de la infiintarea cladirii ci si din cauza fumului de tigara ce iti taie respiratia chiar fiind fumator ocazional. Postat ca bariera este biroul sau ghiseul "portarului" sau al "centralistului" sau cum s-o numi 'nealui acolo ce te face pe loc sa te gandesti la bancurile cu Garcea, nu glumesc! Pe langa lipsa acuratetii si a profesionalismului atat in scrisorile pe care le trimit cat si in comportamentul fata in fata domnii astia prezenti sa capete hartii si acte duduie de nesimtire. Bun, ii inmanez "portarului" scrisoarea cu pricina si sta putin pe ganduri si devine confuz. La cine sa te trimit eu? intreaba usor (doamne cat de important sunt, cred ca isi zice in gand). Un act de identitate va rog (de parca as avea 2, cand esti in orasul tau cred ca nu esti nu stiu cum sa umbli cu pasaportul dupa tine); ii explic frumos si zambind usor ca l-am uitat acasa si de aici ia foc precum o femeie dupa prea multi ani de casnicie..Atunci nu pot sa va las sa treceti. Schimb si eu tonul intr-unul serios si ii spun datele pe de rost. Ziua de nastere, si numele INTREG. Adica Anamaria Gabriela Radulescu, el, oameni buni, ma cauta in baza nationala dupa NUMELE de Ana Maria…se infurie si ma acuza ca ii dau date eronate ca nu se poate asa ceva. II repet si ma intreaba ca pe handicapati…domne, numele de familie care iti e (care dracu poate sa fie turbatule? ai mai vazut sau auzit tu prenume Radulescu??? ma gandesc si imi imaginez ca-i scot scalpul ca si asa nu are nevoie de el). Bun Il ajuta un coleg fumand si printre inspiratii si expiratii pline de nicotina ajungem la o rezolvare. Imi iau hartiile si ajung la biroul cu pricina. In camera mult prea stramta plina de birouri si scaune de pe vremea comunismului mi se spune ca nu pot sta mult ca pleaca, bla bla, (parca veneam in vizita si de abia asteptam sa ii vad) asa ca ii dau actele respective doamnei (cu care stabilisem niste lucruri anterior in prezenta avocatului si bine inteles am ajuns la cu totul altceva) pe fuga si culmea ce sa vezi! se baga un coleg de imi tinea parca tigara fix in gat si incepe si rasfoieste el actele si mai da si un verdict din ochi asa gales! Bun, e clar, chiar daca insarcinata pentru a doua oara cu ceva problemute chiar daca nu, nimeni nu imi ofera un scaun insa si colegul care s-a bagat in seama incepe sa imi explice ca trebuie sa trezesc tot neamul sa fac si sa dreg si sa …of! L-am lasat sa vorbeasca, am scris pe foaie ce am lasat ce astept sa primesc, am semnat si am plecat. Acum logic ca trebuia sa revin pentru ca asta e sistemul, nimic nu se rezolva dintr-un singur drum. Pana nu le faci sant nu merge, nu-i minc, dezvoltam relatii! Azi ajung cu pixul si ID-ul in dinti, trec de bariera vietii si sunt nevoita sa astept. Numai bine ca astia nu au auzit de scaune. Au luat de numai ei stiu unde o banca de parc cu 4, 5 lemne si asta e toata gaselnita. Repet nu caut lux insa minimul decent ar trebui sa fie existent oriunde. Ma sez (mai bine zis ma cocot ca mi-s micuta) si astept. Din biroul cu o usa larg deschisa se auze "bagami-as… " si alte astfel de parti ale corpului expuse de zeci de ori special ca persoana respectiva sa si le introduca…stiti voi… Mi s-a parut dezgustator! Stateam sa ma intreb daca fumul de tigara iese din birouri sau daca e un "colt" amenajat dar care da in holul de asteptare…Ei oricum randul mi-a venit si dupa ce am semnat si terminat vorba dosarului respectiv i-am spus domnului ce s-a bagat in seama ieri ca nu i-am gasit numele scris pe nici o scrisoare trimisa la adresa mea iar el a indicat faptul ca ei, colegii isi preiau cazurile, ok, precum un alt coleg (singurul de fapt) care m-a invitat sa-mi iau un scaun cand scriam de una zi in fata a 4, 5 insi (sa fii fost). Trist! I-am sugerat fin ca pe viitor sa nu mai fumeze in fata (fix in fata! la nici jumatate de metru) cuiva, in special a unei gravide. Raspunsul a fost ca eu trebuie sa ma gandesc ca exista oameni ce ii cer sa fumeze o tigara pentru ca sunt stresati, nu poate sa le stie el pe toate. Asa ca dragii mei uitati de codul bunelor maniere, uitati ca exista discutii normale. Exista discutii intre functii, exista conditii doar din partea statului si doar regulile lor.
Aici intervin eu, nu suport sa ma supun multimii! De aceea creez, de aceea scriu scrisori manifest, de aceea atrag atentia mai frumos sau mai urat tuturor ce au uitat de unde au plecat si mai ales celor care lasa functia sa vorbeasca sau institutia. Doamna implicata in dosar a fost destul de feminina si constienta si si-a cerut scuze, mi-a si explicat maniera de a trata oamenii ce trec pe acolo si cum si cate drumuri si de ce..'Mnealui cand l-am intrebat cum il cheama m-a scuipat cu biscuiti! Manca omul, nah! ce vrei, chiar nu a vrut!"