Pe modelul facturii la energie electrică, şi factura la gaze se va schimba. Aceasta va fi mai simplă şi va conţine mai multe informaţii utile pentru client, cum ar fi procedura de schimbare a furnizorului, consumul din urmă cu un an sau soluţii pentru optimizare a consumului de gaze.

De la 1 iulie 2016, facturile la gaze se schimbă, odată cu intrarea în noul an gazier 2016 – 2017 şi cu schimbarea Regulamentului de Furnizare a Gazelor Naturale. Potrivit ANRE, noua factură de gaze naturale – încă în lucru la ANRE - va avea o primă pagină care va cuprinde elementele necesare pentru a înţelege cum este facturat consumul de gaze naturale, exprimat în unităţi de energie, şi cât trebuie să plătească clientul final pentru acest consum. Printre elementele de noutate, va fi o comparaţie între consumul din urmă cu un an, pentru aceeaşi lună, adresele şi numerele de telefon unde se pot transmite plângerile clienţilor, link-uri către firme specializate în soluţii pentru optimizarea consumurilor energetice, precum şi  informaţii privind dreptul clientului final de a schimba furnizorul.

Mai mult, odată cu noua factură se instituie şi intervalul lunar minim în care clienţii îşi pot trimite indexul autocitit - cinci zile calendaristice. În prezent, acest interval este lăsat la latitudinea furnizorilor. GDF Suez are trei zile consecutive iar E.ON şapte zile.

„Noul Regulament privind furnizarea gazelor naturale la clienții finali stabileşte principiile generale privind facturarea, perioada maximă de facturare, modul de determinare a consumului de gaze naturale aferent unei perioade de facturare, informațiile pe care furnizorul are obligaţia să le cuprindă în factura emisă clientului final, precum și modul de emitere, transmitere și plată a facturilor”, arată ANRE.

Toate informaţiile din noua factură

Potrivit documentului de discuţie ANRE, Furnizorul trebuie să includă în factura emisă clientului final, pe prima sau cel mult a doua pagină a facturii, cel puţin următoarele informaţii prioritare:

a) datele de identificare şi de contact ale furnizorului;

b) datele de identificare ale clientului final, adresa locului de consum şi adresa de facturare, în cazul în care aceasta este diferită faţă de adresa locului de consum;

c) codul de client atribuit de furnizor;

d) codul locului de consum atribuit de operator - CLC;

e) numărul şi data emiterii facturii;

f) data de începere şi de sfârşit a periodei de facturare;

g) termenul scadent de plată;

h) denumirea produselor/serviciilor cuprinse în factură, după caz;

Citeste articolul integral pe economica.net