c t grigorescu

Constantin T. Grigorescu (1824-1903) este primarul Ploieștiului, care a participat la Revoluția de la 1848. A lăsat moștenire orașului cimitirul Viișoara, un spital și trei școli.

În galeria „marilor părinți“ ai Ploieștiului se numără și un primar energic și gospodar, participant la Revoluția de la 1848, care a lăsat în urma sa numeroase realizări administrative

În plină campanie electorală, reamintirea faptelor unor primari de demult, care și-au pus amprenta asupra Ploieștiului este un exercițiu necesar. Una dintre cele mai emblematice figuri ale administrației locale, despre care astăzi nu se mai știe prea multe, este Constantin T. Grigorescu (1824-1903).

Deși a venit pe lume într-o familie modestă, inteligent și autodidact, face școală în Ploiești și apoi în București, devenind avocat și, mai târziu, deputat, consilier și primar ploieștean. Interesant este că veniturile obținute din avocatură le-a folosit, în cea mai mare parte, pentru activități filantropice, politice și culturale.

Participant la evenimentele epocii sale

Atras de tânăr de viața politică, C.T. Grigorescu (foto) a fost și participant activ la cele mai importante evenimente ale epocii sale: Revoluția de la 1848, lucrările Divanului Ad-hoc (1857) și ale Adunării Elective (1859), fiind șeful liberalilor – radicalilor ploieșteni, a condus luptele politice electorale de la Ploiești din 26 martie 1869. A fost și un parlamentar activ, participând la elaborarea Constituției din 1866 și la proclamarea independenței țării, potrivit „Marii Cărți a Ploieștilor“, monografia orașului.

A fost instalat ca primar al Ploieștiului pe 13 februarie 1866, ocupând această funcție până la 6 mai 1869, iar al doilea mandat l-a avut între iunie1877 – februarie 1883.

Realizările lui C.T. Grigorescu

Priceput, energic și onest, de numele lui C.T. Grigorescu se leagă marea parte a lucrărilor de pe Bulevardul Castanilor, realizarea planului orașului, a pavajelor, a spitalului comunal, construcția a trei școli și amenajarea Cimitirului Viișoara. Tot lui i se datorează fondarea primelor instituții muzicale ploieștene: Muzica Comunei (1879-1880) și Corul Ceremonial (1881).

Grigorescu a fost și un jurnalist cu un fin spirit de observație, fiind cel care a înființat celebrul ziar ploieștean „Democratul“ pe care însă îl vinde, în 1888, împreună cu tipografia, pentru că era foarte ocupat cu treburile publice.

A murit la 79 de ani, iar despre acest eveniment, Ion Ionescu-Quintus spunea că „se stinge ultimul din pleiada luptătorilor de la 1848“. A fost condus, pe 15 ianuarie 1903, pe ultimul drum, la cimitirul Viișoara, opera sa, iar în onoarea modului în care a slujit orașul, strada Libertății a primit numele de Constantin T. Grigorescu, iar în 1910 i s-a ridicat, pe cheltuiala municipalității, un monument în cimitirul Viișoara.

Sursa foto: Marea Carte a Ploieștilor

Cimitirul Viișoara, una dintre realizările primarului revoluționar

viisoara